În complexul parohial se găsesc două biserici: vechea biserică din lemn cu hramul ,,Sf.Ioan Evanghelistul’’, datată la anul 1723 şi biserica nouă, cu hramul ,,Sf.Ilie Tesviteanul’’ construită după anul 1990.
Satul Mănăstirea face parte din comuna Dagâţa,judetul Iaşi, fiind situat la 86 km distanţa de municipiul Iaşi,in partea vestică a Podişului Central Moldovenesc.
Descoperirile din anul 1985,in cea mai mare parte de suprafaţă,au identificat pe teritoriul comunei Dagâţa obiective arheologice din paleolitic-epipaleolitic,eneolitic şi perioada de tranziţie ,epoca bronzului,movile si cetati dacice.
Localitatea Mănăstirea, numită inițial Ruseni, provenind din muncitori forestieri ucrainieni care lucrau pe aceste meleaguri, s-a format in jurul Mănăstirii –schitului Nacului ,cu hramul ,,Sf.Apostol Ioan al Eparohiei’’ ,schit care este atestat documentar inainte de anul 1700. Denumirea inițială a satului și vechimea lui este dovedită și prin numele de familie a majorității locuitorilor care se termină în „iuc”( Hanghiuc, Pașaniuc, Maximiuc, Kramariuc etc.). De asemenea, în hărțile militare ale armatei sovietice, în timpul celui de-al doilea război mondial, satul avea denumirea de „Rușeni”. In anul 1864, când a fost prima împroprietărire a țăranilor, s-a schimbat denumirea în „Mănăstirea” datorită Mănăstirii Nacului , ,desfiintată ulterior, precum si Mănăstirii de călugări de la Cetate atestată de pe timpul Domnitorului Ștefan cel Mare,care a preluat satul si biserica după desfiintarea Schitului Nacului.
In complexul parohial se găsesc două biserici : vechea biserică din lemn cu hramul ,, Sf.Ioan Evanghelistul’’ , datată la anul 1723 şi biserica noua,cu hramul ,,Sf.Ilie Tesviteanul’’ construita dupa anul 1990.
Biserica veche ,monument istoric , care a aparţinut mănăstirii Nacului, pastrează in stare originală catapeteasma ,pictata de Mihai Zugravu in jurul anului 1700,mai multe icoane praznicale realizate de acelaşi pictor si un epitaf cusut cu fir de argint ,datând din anul 1690.
Noul locaş de cult a fost ridicat intre anii 1990-2004,in timpul păstoriei Parintelui Adrian Matros,trecut la cele vesnice in anul 2004. Din anul 2005,odată cu numirea in funcţia de preot paroh a Preotului Puiu Gabriel,lucrările de finalizare a bisericii au continuat, realizându-se tencuielile interioare şi exterioare,pictura in stilul ulei,dotarea cu mobilier si obiecte liturgice.Catapeteasma ,policandrul si lemnul necesar acoperişului bisericii au fost donate de părintele Arhimandrit Iachint Unciuleac, stareţul Mănăstirii Putna, fiu al satului,trecut la cele vesnice in anul 2007.
De asemenea in ansamblul bisericesc au fost construite intre anii 2001-2006 o casa parohială şi in anul 2009 o casă socială .
Sfințirea bisericii s-a oficiat in data de 2 mai 2010 de P.S. Calinic Botosăneanul,Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor,inconjurat de un sobor de preoti si diaconi,fiind prezente numeroase oficilitati .
